Taxa pe celibat a durat 24 de ani în România. Cât plăteau lunar cei fără copii statului comunist
Taxa pe celibat a existat în România între 1967 și 1991. Cum a evoluat și cât plăteau cei fără copii.
Timp de 24 de ani, statul român a luat bani direct din salariul oamenilor doar pentru vina de a nu avea copii. Măsura, cunoscută popular drept „taxa pe celibat”, a funcționat între 1967 și 1991 și a trecut prin trei forme succesive, tot mai apăsătoare pentru buzunarul angajaților fără urmași.
Totul a pornit din nevoia regimului comunist de a crește artificial natalitatea, într-o perioadă în care Nicolae Ceaușescu voia o populație tot mai numeroasă. Soluția a fost simplă și brutală: cine nu făcea copii, plătea.
De la majorare de impozit la contribuție separată
În 1967, autoritățile au introdus măsura sub forma unei majorări a impozitului pe venit pentru persoanele fără copii. Practic, angajatul necăsătorit sau cel căsătorit dar fără urmași ajungea să vadă un salariu mai mic la fiecare plată, doar din cauza situației lui familiale.
Zece ani mai târziu, în 1977, sistemul s-a schimbat. Impozitul suplimentar a fost desprins de restul impozitării și transformat într-o contribuție lunară distinctă, aplicată separat, deci mai vizibilă pe fluturașul de salariu. Nu mai era o simplă majorare ascunsă în calculul impozitului, ci o taxă cu nume și rubrică proprie.
Majorarea din 1986, cea mai dură etapă
Ultima schimbare majoră a venit în 1986, când contribuția a fost majorată din nou. Practic, cine ajungea la vârsta adultă fără copii plătea tot mai mult pe măsură ce anii treceau, într-o presiune fiscală constantă menită să-i împingă pe oameni spre familie numeroasă.
Măsura a rămas în vigoare până în 1991, când a fost abolită odată cu schimbările profunde din economia și legislația României de după 1989. Timp de aproape un sfert de secol, generații întregi de români au plătit statului pentru simplul fapt că nu aveau copii sau că nu-i aveau suficienți.
Episodul rămâne unul dintre cele mai controversate capitole din politica demografică a regimului comunist, alături de interzicerea avortului și de alte măsuri prin care statul intervenea direct în deciziile intime ale cetățenilor.
