Case la un euro în Japonia. De ce cumpărătorii ajung să scoată zeci de mii de euro din buzunar
Case cu un yen în Japonia, dar renovarea și taxele pot costa de câteva ori mai mult decât prețul inițial.
Nouă milioane de locuințe stau goale în Japonia, iar unele se vând cu un yen bucata, adică sub un euro. Suna a afacere a secolului, dar factura reală apare abia după ce semnezi actele: renovarea și taxele pot depăși de câteva ori prețul plătit pe casă.
Cifrele oficiale arată o țară cu un fond imobiliar sufocat de locuințe nelocuite. Nouă milioane de case goale înseamnă până la 13,8% din tot ce există construit în Japonia. Unele proprietăți se vând simbolic, altele se dau pur și simplu gratuit. În spatele fenomenului stau depopularea satelor și fuga tinerilor spre marile orașe.
Din cele nouă milioane, 3,85 milioane sunt case abandonate de-a binelea, nu doar temporar goale. La sate, situația e dramatică. În prefecturile Wakayama și Tokushima, aproape una din cinci locuințe nu are pe nimeni înăuntru. Nici capitala nu scapă — Tokyo are aproape un milion de case vacante, cifră greu de imaginat pentru un oraș de 14 milioane de locuitori.
De ce ajunge o casă să coste cât o cafea
În Japonia, o locuință nu e privită ca o investiție care crește în valoare, ci ca un bun care se uzează, cam ca o mașină. Banii adevărați stau în teren, nu în construcție. Cumpărătorii vor case noi, iar cele vechi rămân fără proprietari ani la rând, uneori decenii.
Moștenitorii rareori se întorc la casa părintească. Tinerii pleacă spre Tokyo sau Osaka și nu mai calcă înapoi decât de sărbători, dacă. Iar declinul demografic toarnă gaz peste foc: Japonia a pierdut aproximativ trei milioane de locuitori în doar cinci ani.
Cât scoți din buzunar după ce „câștigi” casa de un euro
Un preț de un yen nu înseamnă casă gratis. O locuință rurală tipică costă între 2.700 și 27.000 de euro de renovat, în timp ce o construcție nouă ajunge la 189.000-215.000 de euro. La asta se adaugă lucrările de renovare, care pot umfla factura cu 50 până la 100% peste ce ai plătit inițial pe proprietate.
Străinii pot cumpăra fără restricții — legea japoneză nu face diferența între un cetățean local și un cumpărător venit din altă țară. Dar cumpărarea unei case nu aduce automat și dreptul de a locui pe termen lung în Japonia. Cele două lucruri rămân complet separate din punct de vedere legal.
Statul japonez, prins între abandon și soluții
Pentru autorități, miile de case părăsite nu sunt doar o chestiune de piață imobiliară. Clădirile se degradează, devin pericol pentru vecini și trag în jos întregi cartiere. Ca răspuns, au apărut așa-numitele „bănci akiya”, platforme prin care autoritățile locale listează aceste proprietăți pentru cine vrea să le preia. Kyoto a mers mai departe și a introdus o taxă specială pe locuințele nefolosite, ca să-i forțeze pe proprietari fie să le renoveze, fie să le vândă.
Rămâne de urmărit dacă aceste măsuri vor reuși să golească listele de case abandonate sau dacă exodul spre orașe va continua să lase satele japoneze tot mai pustii.
