Fostul șef al DIICOT Ialomița, condamnat definitiv pentru fals

Un procuror care ancheta crima organizată a ajuns el însuși inculpat. Marți a primit verdictul final. Alexandru Mihailiuc, fostul procuror-șef al DIICOT Ialomița, a fost condamnat definitiv de Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție la un an de închisoare cu amânarea aplicării pedepsei, plus o amendă penală de 80.000 de lei. Faptele: fals intelectual, fals în declarații și uz de fals.

Pedeapsa nu se execută, dar magistratul rămâne sub supraveghere doi ani. În acest interval, orice abatere poate răsturna beneficiul amânării.

Acuzația e grea pentru un om care conducea o structură de anchetă: procurorul ar fi determinat trei martori să consemneze în declarațiile date chiar în fața lui, în calitatea sa oficială, fapte nereale. Nu o eroare de procedură, nu un dosar pierdut pe drum. Conținutul unor declarații luate de un procuror în exercițiul funcției.

Decizia a fost anunțată public de Înalta Curte de Casație și Justiție. Fiind pronunțată de Completul de 5 judecători, hotărârea este definitivă și închide traseul judiciar al cauzei.

Cifrele-cheie

• 1 an de închisoare, cu amânarea aplicării pedepsei, nu cu executare
• 2 ani termen de supraveghere pentru fostul procuror-șef
• 80.000 de lei amendă penală, sumă care se plătește efectiv
• 3 martori ale căror declarații stau la baza acuzațiilor de fals

Cum te afectează

Declarațiile de martor sunt materia primă a oricărui dosar penal. Dacă ele pot fi modelate de cel care le consemnează, problema nu mai e una internă a sistemului: intră în discuție fiabilitatea probelor pe care se construiesc condamnări. Orice cetățean care ajunge să dea o declarație în fața unui procuror are aici un motiv de neliniște. Pe de altă parte, cazul arată că un magistrat de rang înalt poate fi tras la răspundere de instanța supremă, nu doar cercetat pe hârtie.

Analiza BestNews

Condamnarea unui fost șef de structură DIICOT pentru fals în chiar actele întocmite de el e un semnal rar și incomod pentru magistratură. Sancțiunea reală rămâne însă modestă: nicio zi de detenție, o amendă și doi ani de supraveghere. Instanța supremă câștigă credibilitate prin faptul că a mers până la capăt cu un om al sistemului. Pierde încrederea publică în declarațiile luate în faza de urmărire penală, iar asta se repară mult mai greu decât se scrie o sentință. De urmărit un singur lucru de acum înainte: ce se întâmplă cu dosarele instrumentate de acest procuror și dacă vreunul dintre ele ajunge să fie rejudecat.