Ungaria publică miercuri numele a zeci de mii de turnători

Miercuri, Budapesta face publice numele a zeci de mii de oameni care au informat statul comunist. Nu o listă parțială, nu una cosmetizată: identitățile colaboratorilor serviciilor de securitate dintre 1945 și 1989, deschise publicului de noul guvern al Ungariei.

Decizia e prezentată drept o încercare de a privi trecutul în față și de a reface încrederea pierdută în instituții. „Deschidem larg o ușă care fusese lăsată întredeschisă", e formula cu care a fost anunțat pasul. O recunoaștere implicită că dosarele au stat decenii la jumătate de drum între secret și arhivă.

Mecanismul descris în documente e cunoscut oricui a trăit un regim de tip sovietic. Serviciile de securitate maghiare s-au sprijinit pe o rețea întinsă de informatori ca să supravegheze societatea și să sufoce disidența. Unii au raportat din convingere. Alții au fost șantajați sau constrânși să scrie despre vecini, prieteni, colegi. Și despre rude.

De aici și sintagma care circulă acum la Budapesta: „trădători în fiecare familie". Nu e o figură de stil, ci descrierea unei arhitecturi de control care a funcționat 44 de ani și care, odată publicată nominal, intră direct în casele oamenilor.

Potrivit relatărilor din presă, deschiderea vizează zeci de mii de nume. Cifra exactă și regulile de acces la liste apar abia în documentul care va fi publicat miercuri.

Poziția redacției: Ungaria face un gest pe care România l-a amânat la nesfârșit, cu un CNSAS lipsit de dinți și dosare rătăcite prin serviciile actuale. Câștigă societatea maghiară, care capătă în sfârșit numele, nu doar statistica. Pierd cei care au contat pe uitare. Cititorul român ar trebui să urmărească un singur lucru: dacă listele sunt publicate integral sau filtrate pe criterii politice, pentru că acolo se vede dacă e vorba de adevăr ori de o armă electorală.