Omul ar putea trăi 194 de ani, dacă medicina învinge îmbătrânirea
Studiu rusesc: fără mutații ADN, oamenii ar putea trăi până la 194 de ani, arată un model matematic.
Chiar dacă medicina viitorului ar reuși să elimine complet inflamația cronică, disfuncțiile mitocondriale și toate celelalte mecanisme cunoscute ale îmbătrânirii, tot n-am scăpa de bătrânețe. Un obstacol rămâne de netrecut: mutațiile din ADN-ul propriilor celule. O echipă de cercetători din Rusia a calculat, printr-un model matematic, cât de mult s-ar putea prelungi viața umană într-un asemenea scenariu ideal. Rezultatul: între 146 și 194 de ani. Studiul a fost publicat în revista științifică NPJ Ageing.
Cifra e de aproape două ori și jumătate mai mare decât speranța de viață actuală, care stă în jurul valorii de 79 de ani la nivel global. Diferența arată cât de mult cântăresc, în prezent, bolile legate de vârstă și degradarea generală a organismului față de un singur factor: erorile care se strecoară în codul genetic al celulelor pe măsură ce acestea se divid.
De ce ADN-ul rămâne ultimul obstacol
Cercetătorii ruși s-au concentrat pe mutațiile somatice — modificările care apar natural în ADN în timpul diviziunii celulare sau din cauza metabolismului și a factorilor de mediu. Spre deosebire de inflamație sau disfuncțiile mitocondriale, procese pe care medicina viitorului le-ar putea, teoretic, ține sub control, acumularea acestor mutații e aproape imposibil de oprit.
Echipa a construit un model matematic care simulează ritmul de degradare al diferitelor organe în timp. Chiar și în ipoteza în care toate celelalte mecanisme ale îmbătrânirii ar fi eliminate, mutațiile genetice au continuat să limiteze durata de viață în simulare. Practic, corpul ar tot îmbătrâni, doar că mult mai încet.
Creierul și inima, primele care cedează
Nu toate organele rezistă la fel în fața acestei degradări. Potrivit autorilor studiului, creierul și inima sunt cele mai expuse, pentru că majoritatea celulelor lor esențiale nu se mai divid după naștere și nu pot fi înlocuite atunci când se deteriorează.
Ficatul stă mult mai bine la acest capitol. Se regenerează constant, își reînnoiește celulele și rezistă mai bine trecerii timpului decât organele care nu se mai pot repara singure.
Un model matematic, nu o promisiune medicală
Autorii cercetării atrag atenția că cifrele de 146 și 194 de ani nu sunt o demonstrație experimentală, ci o estimare bazată pe ipoteze despre modul în care organele îmbătrânesc și interacționează unele cu altele. Rezultatul depinde direct de premisele introduse în model, nu de teste pe organisme vii.
Cu toate limitele, concluzia rămâne relevantă pentru cercetarea viitoare: chiar dacă știința ar reuși într-o zi să elimine bolile cronice și degradarea celulară asociată vârstei, mutațiile ADN-ului ar rămâne bariera finală. Cercetătorii spun că lucrarea oferă o bază pentru teorii mai complete despre mecanismele îmbătrânirii, utile pentru direcțiile viitoare ale medicinei anti-aging.
