INM: instanțele pot achita, nu doar înceta procesul, dacă inculpatul moare
INM dezbate dacă un inculpat decedat poate fi achitat, nu doar să înceteze procesul penal.
Institutul Național al Magistraturii a pus în dezbatere o problemă de drept ridicată de judecătorii Curții de Apel Iași: poate un inculpat decedat pe parcursul procesului penal să fie achitat, în loc ca dosarul să se închidă automat prin încetarea procesului penal? Întrebarea nu e deloc teoretică — de răspunsul ei depinde dacă familia unui om acuzat pe nedrept, dar mort înainte de verdict, rămâne cu o soluție de "încetare", care lasă loc de ambiguitate, sau capătă o achitare clară, care spală numele celui dispărut.
În practica instanțelor române, decesul inculpatului pe parcursul unui proces penal duce, în mod normal, la încetarea procesului, în temeiul articolului 396 alineatul (6) coroborat cu articolul 16 alineatul (1) litera f) din Codul de procedură penală. Problema apare atunci când, la dosar, există deja probe care ar justifica o achitare — adică s-ar putea demonstra că fapta nu există, că nu a fost comisă de inculpat sau că nu întrunește elementele unei infracțiuni. Întrebarea pusă de magistrații ieșeni este dacă instanța poate, în asemenea situații, să meargă mai departe și să pronunțe achitarea, în temeiul articolului 16 alineatul (1) literele a)-d), în loc să se oprească la simpla încetare.
Ce spune Codul de procedură penală
Articolul 16 din Codul de procedură penală enumeră cazurile care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale. Literele a)-d) vizează situații de fond — fapta nu există, nu e prevăzută de legea penală, nu a fost săvârșită de inculpat sau lipsește vinovăția — și duc, de regulă, la achitare. Litera f), cea aplicabilă în cazul decesului, e o cauză de natură formală, care duce la încetarea procesului fără o pronunțare pe fondul acuzației.
Diferența nu e doar terminologică. O achitare stinge definitiv orice suspiciune legată de vinovăția persoanei, în timp ce o încetare a procesului lasă chestiunea nesoluționată, cel puțin din perspectiva percepției publice și, în anumite situații, cu efecte asupra unor proceduri conexe, precum cele civile sau administrative legate de aceeași faptă.
De ce contează pentru instanțe și pentru familii
Judecătorii de la Iași au sesizat că practica nu e unitară. Unele complete aplică mecanic încetarea procesului de îndată ce constată decesul inculpatului, fără a mai verifica dacă probele administrate ar fi permis o achitare. Altele consideră că, atunci când dosarul conține suficiente elemente pentru a stabili nevinovăția, ar fi nedrept ca moartea inculpatului să blocheze pronunțarea unei soluții care i-ar reabilita memoria.
Miza practică e directă. Într-un dosar în care ar fi trebuit pronunțată achitarea dacă inculpatul ar fi fost în viață, o încetare a procesului din cauza decesului poate lăsa impresia că vinovăția n-a fost niciodată exclusă, ci doar că procesul s-a oprit din motive tehnice. Pentru moștenitori sau pentru persoanele apropiate decedatului, diferența poate conta atât simbolic, cât și în plan juridic, acolo unde soluția penală influențează alte proceduri.
Ce urmează
Opinia INM urmează să fie discutată în cadrul întâlnirilor de unificare a practicii judiciare, alături de alte probleme de drept semnalate de instanțe. Până la clarificarea oficială a chestiunii, rămâne la latitudinea fiecărui complet de judecată să decidă dacă analizează fondul acuzației înainte de a constata încetarea procesului penal ca urmare a decesului inculpatului. O soluție unitară ar elimina inconsecvențele semnalate de magistrații ieșeni și ar oferi predictibilitate în dosarele în care decesul survine înainte de finalizarea judecății.
