ÎCCJ: Împrumuturile către firme afiliate nu devin automat aport la capital
ÎCCJ: împrumuturile către firme afiliate rămân împrumuturi, fiscul poate impune venituri suplimentare.
Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că sumele pe care o firmă le înregistrează drept împrumuturi acordate unei societăți afiliate nu pot fi recalificate în instanță drept aport la capitalul social, atât timp cât nu s-au îndeplinit formalitățile cerute de Legea societăților.
Decizia are consecințe fiscale directe. Organul fiscal poate constata legal caracterul gratuit al împrumutului și, pe cale de consecință, poate stabili venituri suplimentare impozabile în sarcina contribuabilului.
Ce a analizat instanța supremă
Speța pornește de la o practică frecventă în grupurile de firme: banii circulă între societăți afiliate sub formă de împrumuturi, fără dobândă sau cu dobândă simbolică. Când vine controlul fiscal, contribuabilii încearcă uneori să susțină că, de fapt, sumele respective ar fi trebuit tratate ca aport la capitalul social — o calificare care schimbă radical tratamentul fiscal.
ÎCCJ a tranșat clar acest gen de tentative. Fără parcurgerea pașilor legali prevăzuți de Legea societăților — hotărâre a adunării generale, majorare de capital social, înregistrare la Registrul Comerțului — o sumă rămâne exact ceea ce a fost înregistrată inițial: împrumut. Nu poate fi reinterpretată ulterior, în funcție de interesul contribuabilului aflat în litigiu cu fiscul.
De ce contează pentru companii
Consecința practică e simplă și dură pentru contribuabili. Dacă un împrumut acordat unei afiliate nu are dobândă, sau are una nejustificat de mică față de piață, organul fiscal poate considera operațiunea gratuită.
De aici decurge dreptul autorității de a calcula venituri impozabile suplimentare, ca și cum dobânda de piață ar fi fost efectiv încasată. Practic, fiscul aplică principiul valorii de piață chiar și acolo unde contractul dintre părți nu prevede o remunerație reală.
Ce înseamnă pentru practica fiscală
Soluția Înaltei Curți închide o portiță pe care unele companii o foloseau în litigii: reîncadrarea post-factum a unor operațiuni de finanțare intragrup, pentru a evita impozitarea. Firmele care finanțează afiliate trebuie să aleagă din start structura juridică corectă — împrumut sau aport de capital — și să respecte formalitățile aferente, pentru că ulterior, în instanță, varianta favorabilă nu se mai poate alege după bunul plac.
Decizia rămâne un reper pentru inspectorii fiscali și pentru instanțele care vor judeca spețe similare, în care granița dintre finanțare intragrup și majorare de capital ajunge subiect de contencios.
