România are peste 1.400 km de autostrăzi, dar zone rămase izolate

Rețeaua de autostrăzi și drumuri expres din România a trecut de pragul de 1.476 de kilometri la începutul lunii septembrie 2026. Cifra pare, la prima vedere, un motiv de mulțumire. Realitatea de pe teren arată altceva: regiuni întregi rămân fără nicio legătură rapidă, iar traversările munților încă lipsesc din harta țării.

După mai bine de trei decenii de șantiere pornite și oprite, de contracte reziliate și reluate, decalajul dintre zonele conectate la rețeaua rapidă și cele lăsate deoparte s-a adâncit în loc să se estompeze. Un șofer care pleacă din Moldova spre Ardeal descoperă rapid diferența: kilometri buni pe autostradă, apoi drum național îngust, apoi iar așteptare într-un șantier fără termen clar de finalizare.

Unde s-a construit și unde nu

Marea parte a celor 1.476 de kilometri e concentrată în jurul Bucureștiului și pe axele spre vestul țării, acolo unde legăturile cu granița au fost tratate cu prioritate în ultimii ani. Moldova, Oltenia și zonele montane din Carpați rămân, în schimb, cu porțiuni izolate sau cu tronsoane construite pe bucăți, fără conexiune coerentă între ele.

Lipsa traversărilor montane finalizate cântărește greu în acest bilanț. Un drum expres care se oprește la poalele unui munte și reia dincolo de el, fără tunel sau viaduct care să lege cele două capete, nu rezolvă nimic pentru transportul de marfă și nici pentru cel de persoane. Iar tocmai aceste tronsoane, cele mai costisitoare și mai complicate tehnic, sunt și cele mai des amânate.

De ce durează atât de mult

Șantierele întinse pe durata a zeci de ani spun, de fapt, povestea reală a infrastructurii românești: proiecte scoase la licitație, apoi blocate în instanță, apoi reluate cu alt constructor și alt termen. Fiecare etapă adaugă ani la calendarul inițial, iar suma lor explică de ce anumite tronsoane sunt promise de la un guvern la altul fără să apară pe teren.

Consecința directă cade pe cei care circulă zilnic pe drumurile naționale vechi, aglomerate și nesigure, prin zonele unde autostrada rămâne doar pe hârtie. Timpii de deplasare rămân mari, costurile de transport pentru firme cresc, iar accesul la piețele din vestul Europei se face ocolit, prin rute mai lungi decât ar trebui.

Ce urmează

Ritmul construcției rămâne subiectul cel mai urmărit pentru lunile următoare: câți kilometri noi vor fi dați în trafic până la finalul anului și dacă traversările montane blocate de ani buni vor primi, în sfârșit, un calendar credibil. Până atunci, harta rămâne împărțită clar între o Românie conectată rapid și una care așteaptă.