O comună de 7.800 de suflete a strâns 27 de milioane și nu are ce face cu ei. De ce refuză primăria să dea banii înapoi

Pe malul Lacului Lucerna există o primărie care se plânge că are prea mulți bani. Nu e o glumă. Meggen, comună elvețiană din cantonul Lucerna cu aproximativ 7.800 de locuitori, a închis anul 2025 cu un excedent bugetar de 26,9 milioane de franci elvețieni — aproape 28 de milioane de euro, potrivit calculului făcut de Libertatea.

Împărțiți la numărul de locuitori, banii aceștia înseamnă peste 3.400 de franci de fiecare om din comună. Copii incluși.

Problema administrației locale nu e de unde să facă rost de resurse, ci unde să le pună. Adevărul scrie că autoritățile din Meggen caută acum soluții pentru a cheltui surplusul, iar oamenii din localitate au propriile idei despre destinația milioanelor.

Situația e cu atât mai neobișnuită cu cât administrațiile locale, oriunde în Europa, se confruntă de regulă cu exact opusul: găuri în buget, investiții amânate, împrumuturi. La Meggen, discuția e alta. Ce faci cu banii care prisosesc?

Cifrele-cheie

• 26,9 milioane de franci elvețieni — excedentul bugetar înregistrat în 2025
• Aproape 28 de milioane de euro — echivalentul sumei, conform conversiei citate de Libertatea
• 7.800 de locuitori are comuna Meggen, în cantonul Lucerna

Concluzii

• Excedentul depășește 3.400 de franci pe cap de locuitor.
• Administrația nu a anunțat încă destinația finală a banilor.
• Locuitorii au propriile propuneri privind folosirea surplusului.

Cum te afectează

Direct, cu nimic — Meggen e la peste 1.500 de kilometri de București. Indirect însă, cazul e un termen de comparație incomod: o comună de mărimea unui cartier mic din România strânge într-un singur an mai mult decât bugetul anual al multor orașe românești de zeci de mii de locuitori.

Analiza BestNews

Povestea din Meggen nu e despre noroc, ci despre sistemul fiscal elvețian, în care cotele de impozitare se stabilesc la nivel local, iar comunele bogate atrag contribuabili bogați. Când o localitate mică de pe malul unui lac devine adresa preferată a unor plătitori de taxe consistenți, rezultatul e exact acesta: bani mai mulți decât nevoile. Faptul că administrația caută public soluții, în loc să bage tăcut suma într-un cont, spune ceva despre modul în care se ia decizia acolo — locuitorii sunt întrebați, nu anunțați. Rămâne de urmărit varianta pe care o va alege comuna: reducerea impozitelor locale ar fi cea mai vizibilă, investițiile în infrastructură cea mai durabilă. Deocamdată, milioanele stau.