Jumătate din energia UE se duce pe încălzire, iar 70% vine din gaze. Ce se întâmplă cu căldura pe care industria o aruncă degeaba

Aproximativ jumătate din toată energia consumată în Uniunea Europeană merge pe încălzire și răcire. Iar circa 70% din ea provine încă din combustibili fosili, în principal gaze naturale. În paralel, prin hale industriale, prin procese tehnologice și prin diverse infrastructuri se scurge, zi de zi, o cantitate importantă de energie sub formă de căldură. Care nu se recuperează.

Asta e paradoxul de care vorbește Valentin Zaharia, de la Veolia România: „Căldura reziduală poate fi o resursă valoroasă acolo unde există condițiile tehnice necesare pentru a o recupera și a o utiliza."

Condiționalul din declarație nu e o figură de stil. Recuperarea căldurii reziduale nu se face oriunde și nici la comandă politică. Ai nevoie de o sursă constantă, de o rețea în apropiere și de infrastructura care să lege una de alta. Unde lipsește o verigă, discuția rămâne teoretică.

Miza e simplă de înțeles, chiar dacă rezolvarea nu e. Fiecare gigacalorie recuperată dintr-un proces industrial este o gigacalorie care nu mai trebuie produsă arzând gaz importat. Într-un sistem în care 70% din încălzire depinde de fosile, aritmetica devine interesantă.

Cifrele-cheie

• Aproximativ 50% din energia consumată în UE merge pe încălzire și răcire
• Circa 70% din această energie provine din combustibili fosili, mai ales gaze naturale

Concluzii

• Încălzirea rămâne cea mai mare gaură energetică a Uniunii Europene
• Căldura reziduală industrială se pierde în lipsa infrastructurii de recuperare
• Valorificarea depinde strict de existența condițiilor tehnice locale

Cum te afectează

Cu cât mai puțin gaz ars pentru a încălzi blocurile, cu atât mai mică presiunea pe factura de la termoficare. Iar în orașele unde sistemul centralizat mai există și există industrie în apropiere, căldura care astăzi se pierde în aer ar putea intra chiar în radiatoarele tale.

Analiza BestNews

Declarația vine dintr-o companie care operează servicii de termoficare, deci interesul e evident, dar cifrele europene nu se schimbă din cauza asta: jumătate din energie pe încălzire, 70% din fosile, e o dependență care costă bani reali în facturi. Câștigătorii unei recuperări serioase de căldură reziduală ar fi orașele cu rețea centralizată funcțională și industrie în apropiere. Pierzătorii? Importatorii de gaz. Problema e că România a demolat, oraș cu oraș, exact infrastructura care ar face posibilă discuția asta, iar acum descoperă că îi lipsește veriga tehnică. Poziția redacției Best News: soluția e corectă tehnic, însă cât timp rețelele de termoficare rămân la stadiul de sită, orice proiect de recuperare a căldurii se va lovi de o realitate mai banală decât inovația — țevile sparte.