Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, pe 29 august. De ce e post negru și ce nu ai voie să faci în această zi

Pe 29 august, atât Biserica Ortodoxă, cât și cea Catolică îi cinstesc pe Sfântul Ioan Botezătorul printr-una dintre cele mai aspre sărbători din calendarul creștin: Tăierea Capului. E ultima mare prăznuire din anul bisericesc și, spun preoții, una dintre cele mai încărcate de simbolism tragic.

Povestea capului Sfântului Ioan nu are, de fapt, un singur final. De-a lungul secolelor, moaștele sale au fost pierdute de trei ori și regăsite tot de trei ori — un episod care a alimentat, veacuri la rând, dispute și legende în lumea creștină.

Trei pierderi, trei descoperiri

Prima și a doua aflare a capului sunt pomenite în calendar pe 24 februarie. Cea de-a treia are loc mult mai târziu și e legată de un episod concret: capul ar fi fost adus, la un moment dat, în Comana, unde a rămas ascuns pentru o vreme înainte de a fi recunoscut din nou drept moaște autentice.

Biserica leagă acest du-te-vino de moaște de însuși destinul tumultuos al Sfântului Ioan, ucis din porunca lui Irod Antipa după ce a îndrăznit să critice public căsătoria acestuia cu Irodiada, fosta soție a fratelui său. Capul i-a fost adus, potrivit tradiției, pe o tavă — la cererea fiicei Irodiadei, Salomeea.

O zi de post negru, nu de sărbătoare veselă

Spre deosebire de alte praznice din calendarul ortodox, 29 august nu e o zi de bucurie. Creștinii țin post negru, indiferent de ziua săptămânii în care cade sărbătoarea, iar preoții recomandă rugăciune și reculegere în locul oricărei forme de veselie.

Tradiția populară a adăugat, în timp, o serie de interdicții stricte legate chiar de forma alimentelor. Nu se taie pâinea cu cuțitul, nu se consumă legume sau fructe rotunde — precum tomatele, varza sau dovleceii — iar în unele zone nu se folosește deloc cuțitul în bucătărie. Toate aceste obiceiuri trimit, simbolic, la felul în care Sfântul Ioan și-a pierdut viața.

O sărbătoare cu ecou și în afara Bisericii

Dincolo de semnificația religioasă, 29 august rămâne un reper și pentru cei care nu urmăresc îndeaproape calendarul bisericesc, tocmai pentru că închide simbolic ciclul marilor praznice ortodoxe de peste an. Pentru mulți români, ziua e asociată automat cu postul negru și cu interdicția de a folosi cuțitul la masă — obiceiuri transmise din generație în generație, mai degrabă prin tradiție orală decât prin text bisericesc.