Un copac tăiat costă vieți omenești. Ce au descoperit cercetătorii după ce au comparat 220.000 de decese cu harta coroanelor

Nu conta câți copaci avea un cartier. Conta dacă îi pierdea. Un studiu derulat pe 11 ani în Chicago a pus față în față evoluția coronamentului urban cu peste 220.000 de decese, iar concluzia răstoarnă ideea confortabilă că o campanie de plantare rezolvă problema: salvarea unui copac matur pare să protejeze mai multe vieți decât punerea în pământ a unuia nou.

Potrivit datelor publicate, cercetarea a apărut pe 5 august în revista „GeoHealth" și a urmărit cartierele orașului american între 2011 și 2021. Oamenii de știință au măsurat nu numărul de arbori, ci suprafața acoperită de coroanele lor și felul în care aceasta se schimba de la un an la altul. Indicatorul care a ieșit în față a fost tocmai variația, nu inventarul.

Datele arată și partea care doare: în cartierele care pierdeau vegetație în mod constant mortalitatea tindea să urce, iar efectul era cel mai vizibil în zonele cele mai fierbinți ale orașului. Unde coronamentul se extindea, rata mortalității scădea.

Diferența dintre un arbore bătrân și un puiet abia plantat nu e sentimentală, ci fizică. Coroana mare face umbră reală, răcește aerul, filtrează. Un copac tânăr are nevoie de zeci de ani ca să ajungă acolo.

Cifrele-cheie

• 220.000 de decese analizate, baza statistică pe care se sprijină legătura identificată
• 11 ani de observație, între 2011 și 2021, în cartierele din Chicago
• 5 august, data publicării studiului în revista „GeoHealth"

Concluzii

• Variația coronamentului contează mai mult decât numărul de copaci
• Pierderea vegetației a fost asociată cu mortalitate în creștere
• Efectul e cel mai puternic în cartierele cele mai fierbinți

Cum te afectează

Dacă în cartierul tău se taie plopi bătrâni și primăria promite în schimb sute de puieți, schimbul nu e echivalent — nici la umbră, nici la temperatura din apartament în iulie. Miza e concretă: câte grade ai în casă și cât plătești ca să le scazi.

Analiza BestNews

Studiul lovește exact în logica cea mai populară a administrațiilor locale: plantările în masă, cu poze și comunicate, în timp ce arborii maturi cad pentru parcări, blocuri sau „lucrări de igienizare". Datele din Chicago spun că bilanțul se face la coroană, nu la numărul de gropi săpate. Câștigă cartierele care apucă să-și păstreze vegetația veche, pierd cele deja fierbinți, unde fiecare tăiere se simte imediat. Pentru cititorul român, testul e simplu: urmăriți ce se întâmplă cu avizele de defrișare din propriul sector și cereți date despre suprafața de coronament, nu despre puieții plantați.