Singurătatea, la fel de riscantă ca 15 țigări pe zi, arată un studiu

Lipsa legăturilor sociale afectează sănătatea la fel de mult ca fumatul a 15 țigări pe zi. Concluzia vine dintr-un studiu al Universității din Michigan, publicat în revista Social Problems și citat de medicalxpress.com. Izolarea și singurătatea cresc riscul de deces prematur cu aproximativ 30%, potrivit cercetărilor analizate în lucrare.

Cifrele economice confirmă amploarea problemei. Îngrijirea vârstnicilor afectați de singurătate costă sistemul american Medicare circa 6,7 miliarde de dolari anual. Sofia Hiltner, cercetătoarea din spatele studiului, a analizat peste zece ani de rapoarte media, reviste medicale și lucrări academice pe acest subiect.

Un salt logic greșit

Hiltner susține că transformarea singurătății într-un diagnostic medical a produs o eroare de raționament. Lumea presupune automat că, dacă o problemă afectează sănătatea, tot sistemul medical trebuie să găsească soluția.

Realitatea e alta. Medicii pot evalua pacienții și îi pot îndruma către servicii de sprijin. Nu pot reconstrui comunități. Nu pot reduce programul de lucru al oamenilor sau readuce structurile sociale pierdute.

Cercetătoarea a găsit chiar studii clinice care testau o pastilă împotriva singurătății — o idee care, spune ea, arată cât de departe s-a dus medicalizarea problemei.

Riscul unei soluții greșite

Un grup de cercetători a împins tot subiectul spre sistemul medical, potrivit lui Hiltner. Pericolul e ca resursele limitate să se ducă spre clinici, în timp ce cauzele reale rămân neatinse: comunități slăbite, program de lucru încărcat, absența unei structuri sociale pentru vârstnici.

Hiltner a pornit cercetarea dintr-o experiență personală. Bunica ei a rămas singură și izolată, fără prieteni și fără activități, după moartea soțului.

Ce cere cercetătoarea decidenților

Hiltner îndeamnă factorii de decizie să intervină direct la sursa singurătății, nu doar prin cabinete medicale. "Sistemul de sănătate poate ajuta, dar are limitele sale", a punctat ea.

Studiul lasă o întrebare deschisă pentru autoritățile din sănătate publică: cât din bugetele alocate combaterii singurătății ar trebui redirecționate spre programe comunitare, în locul celor strict medicale.