Sfântul Ilie: de ce nu se lucrează pe 20 iulie și ce spune tradiția despre grindină
Pe 20 iulie, Sfântul Ilie e sărbătorit cu reguli stricte: fără muncă, fără mere, busuioc sfințit la biserică.
Nicio muncă în gospodărie, niciun măr mâncat și busuiocul dus la biserică înainte de răsărit — așa arată, an de an, ziua de 20 iulie în satele românești. Biserica Ortodoxă îl prăznuiește luni pe Sfântul Ilie Tesviteanul, unul dintre cei mai temuți și respectați sfinți din calendar, cel căruia tradiția populară îi atribuie puterea de a stârni tunete, fulgere și grindină peste cei care îndrăznesc să muncească în ziua lui.
Credința s-a păstrat neschimbată de generații: cine calcă regula riscă să vadă cum piere recolta sub gheață, chiar dacă vremea era, cu o zi înainte, senină.
Cine a fost, de fapt, Sfântul Ilie
Potrivit tradiției creștine, Ilie s-a născut cu peste 800 de ani înaintea lui Hristos, în ținutul Tesvi din Galaad, într-o familie de preoți. A trăit într-o perioadă în care poporul evreu se închina idolilor, sub domnia regelui Ahab, iar misiunea lui a fost să-i întoarcă pe oameni la credința în Dumnezeu.
O legendă spune că la nașterea lui, tatăl a avut o vedenie: oameni îmbrăcați în alb l-au înfășat pe prunc în scutece de foc și i-au dat să guste o flacără. Semn, se spune, al râvnei care avea să-l însoțească toată viața.
În imaginarul popular românesc, Sfântul Ilie nu e un personaj blând. Străbate cerul într-un car de foc, însoțit de tunete și fulgere, și îi biciuiește pe diavoli cu un bici tot de foc. Legenda spune că nu și-a terminat misiunea pe pământ — a fost ridicat la cer și va rămâne acolo până la sfârșitul lumii, când se va înfrunta cu căpetenia diavolilor.
Ce nu ai voie să faci pe 20 iulie
Regula de bază, respectată strict în satele tradiționale: nicio muncă în ziua asta, sub sancțiunea grindinii. La fel de important — nu se mănâncă mere, pentru ca boabele de gheață să nu ajungă la dimensiunea fructului.
În dimineața zilei se culegea busuioc, dus apoi la biserică pentru sfințire. Odată ajunse acasă, femeile îl ardeau și păstrau cenușa pentru leac, folosită de-a lungul anului în scopuri terapeutice. Tot atunci se dădea de pomană din roadele gospodăriei, pentru cei plecați dintre cei vii.
Pomenirea copiilor și mierea nouă
Sărbătoarea are o legătură strânsă cu pomenirea morților, în special a copiilor. Odinioară, femeile adunau copiii satului sub un măr, scuturau pomul și împărțeau merele căzute ca pomană. În biserici se aduceau bucate pentru sufletele celor duși — cunoscute drept Moșii de Sânt-Ilie — iar acasă se întindeau mese de pomenire.
Pentru apicultori, 20 iulie înseamnă startul oficial la recoltat mierea. Tradiția impunea reguli stricte: stupii puteau fi deschiși doar de bărbați îmbrăcați de sărbătoare, ajutați de un copil, femeilor fiindu-le interzis accesul în stupină. După recoltă, gazdele și invitații gustau mierea nouă și ciocneau un pahar de țuică îndulcită cu miere — gest menit să aducă belșug pentru anul următor.
Ciobanii coboară din munte, iar la Fălticeni se ținea al doilea târg din Europa
Ziua marchează și jumătatea sezonului pastoral — prima ocazie în care ciobanii puteau coborî din nou în sate, după urcarea turmelor la stână. Mulți dintre ei duceau iubitelor sau soțiilor furci de tors lucrate manual, cadou tradițional de sezon.
Tot acum se organizau unele dintre cele mai mari târguri din țară. Bâlciul de Sânt-Ilie de la Fălticeni e atestat documentar din 1814, prin hrisovul lui Scarlat Vodă Calimach, și era considerat, la vremea respectivă, al doilea târg ca mărime din Europa, imediat după cel de la Leipzig.
Pe 20 iulie se țin și alte evenimente cu rădăcini vechi: Târgul de fete de pe Muntele Găina, nedeea mocănească de la Covasna, Târgul feciorilor de la Săcele, Nedeea de la Polovragi și Șezătoarea de la Fălticeni.
Tradiția populară nu se oprește însă a doua zi. Pe 21 iulie e cinstit Ilie-Pălie, considerat vizitiul care mână carul de foc al Sfântului Ilie pe bolta cerului.
