Quod erat demonstrandum

Am urmărit aseară conferința de presă a Președintelui. Un exercițiu intens si îndelungat de comunicare publică, bine organizat, care a arătat profesionalismul jurnaliștilor și a demonstrat, vreme de aproape 3 ore, voința Președintelui de a comunica și rezistența sa la oboseală și stres.

Prin răspunsurile la cele 4 întrebări din oficiu cu care a început, în anticiparea curiozității noastre, a urmărit în esență să ne explice argumentația deciziilor sale de politică internă. Cum situația financiară dificilă și presiunea ratingului de țară l-au condus către a repudia AUR și a prefera guvernarea PSD în defavoarea “iluziei” PNL - USR. Practic, a refăcut, pe înțelesul nostru, rezolvarea problemei: se dau aceste condiții, cu aceste variabile, să se demonstreze că PSD.

Nu am ratat satisfacția cu care a redus amuzat situația la relația matematică 30 e mai mic decât 50. Nu a mai știut însă ce să facă din 20<30<50…căci răspunsul nu mai urma relația matematică.

Unul din principiile unui discurs de succes este să fii consecvent în mesaj. Dacă ar fi să judecăm doar după acest parametru, dl Presedinte este un monument de consecvență, fără însă ca pentru atât să fie totuși un vorbitor convingător.

A redus răspunsurile la orice întrebare privind criza politică și economică la propria demonstrație, reluând aceleași explicații: situația financiară implică amenințarea scăderii ratingului, deci PSD.

Orice altă întrebare pe subiecte relevante, tratate deja de anchete jurnalistice cu ecou public semnificativ, au primit non-răspunsuri frizând absurdul.

Cu privire la situația din justiție și abuzurile împotriva magistraților care nu se conformează orientării conducerii, dl Președinte a invocat că a văzut două rânduri contradictorii de acuzații și explicații. Deci s-a blocat in disonanțe și are nevoie să îi aducă cineva un opis cu documente care să demonstreze clar ceva.

Despre poziționarea dnei Kovesi referitoare la criticile sale față de activitatea DNA, context în care aceasta i-a urat ”mult somn, un somn bun”, dl Președinte a afirmat că “este o declarație neașteptată pentru o doamnă“. Nu era nicio înjurătură, nicio exprimare vulgară, nimic care să recomande invocarea bunelor maniere, a apartenenței de gen sau a statutului civil. Un răspuns neinteligibil, aruncat la întâmplare în cel mai bun caz.

Despre situația dl Pahonțu, care nu se conformează cu obstinație, de atâta timp, cerințelor legale privind declarația pe propria răspundere privind colaborarea cu fosta Securitate și declarațiile de avere, dl Președinte a repetat pueril un răspuns de tipul “mai întrebați -l încă o dată și să vedeți că vă va răspunde” - tenis la perete.

Despre meritele guvernului Bolojan de a fi redus deficitul bugetar, dl Președinte a refuzat până și să confirme observația jurnalistului care a invocat cifrele în scădere, virând răspunsul în “a fost numit, a fost demis…i-am mulțumit public pentru activitate”.

Și pe același model până la sfârșit. Pe scurt, ce depășește rezolvarea problemei în termenii dl Președinte este trimis în afara tablei, a terenului de joc, a ariei de analiză. Ignorând că România nu se reduce la o problemă de matematică ce se cere a fi rezolvată, definind domeniul, selectând variabilele și aplicând teoreme și reguli.

Pentru dl Președinte, demonstrația a fost corect făcută, o dată pentru totdeauna.