Petrolul urcă din nou, deși Iranul spune că acordul cu Omanul e aproape gata. Cine plătește nota la pompă

Barilul de Brent a sărit luni dimineață cu 91 de cenți, până la 84,46 dolari, pentru că piețele nu cred încă în redeschiderea rapidă a Strâmtorii Ormuz. Nici măcar după ce Teheranul a anunțat că înțelegerea cu Omanul pentru deblocarea rutei se află în fazele finale.

Potrivit datelor apărute public, incertitudinea legată de calendarul deschiderii a fost motorul creșterii de luni. Cifrele sunt confirmate identic în relatări care citează Reuters: alături de Brent, reperul american West Texas Intermediate a urcat cu 61 de cenți, adică 0,78%, până la 78,79 dolari pe baril.

Contextul face diferența. Săptămâna trecută ambele repere se prăbușiseră cu peste 7%, după declarațiile secretarului american al Trezoreriei, Scott Bessent. Așa că saltul de luni vine de la un nivel deja erodat, nu de pe un vârf.

Declarația iraniană citată public lasă loc de interpretări: „Există posibilitatea să ajungem astăzi sau mâine la un acord pentru deschiderea Str...". Posibilitate. Nu certitudine. Iar piața taxează exact această nuanță, la care se adaugă și atacurile din regiune ca factor de tensiune.

Cifrele-cheie

• Brent: +91 de cenți (1,09%), la 84,46 dolari pe baril
• WTI: +61 de cenți (0,78%), la 78,79 dolari pe baril
• Scădere de peste 7% pentru ambele repere în săptămâna precedentă

Concluzii

• Piața nu crede încă în redeschiderea rapidă a Ormuzului
• Anunțul iranian despre acordul cu Omanul nu a calmat cotațiile
• Creșterea de luni vine după o prăbușire de peste 7%

Cum te afectează

Orice mișcare a Brentului ajunge, cu întârziere de câteva săptămâni, în prețul afișat la pompă și în factura de transport a mărfurilor. Un baril care oscilează violent între minus 7% și plus 1% într-o singură săptămână înseamnă că benzinăriile din România nu au niciun motiv să coboare prețurile prea repede.

Analiza BestNews

Diferența dintre cele două repere spune povestea reală: Brentul, legat direct de traseele maritime din Golf, urcă aproape dublu față de WTI-ul american. Riscul e geografic, nu global. Câștigă traderii care au cumpărat pe minimele de săptămâna trecută, pierd importatorii care sperau într-o relaxare durabilă după declarațiile lui Bessent. Faptul că Teheranul vorbește despre acord „astăzi sau mâine" fără să îl semneze arată că Ormuzul rămâne o pârghie de negociere, nu o problemă logistică. Urmăriți în zilele următoare dacă anunțul se transformă în document — până atunci, fiecare titlu din Golf va mișca barilul cu un dolar.