Pensionarii italieni fug în România: impozit de doar 10%
Pensionarii italieni din privat plătesc doar 10% impozit în România, cu prag de 3.000 lei scutit de taxe.
România atrage tot mai mulți pensionari italieni dornici să-și mute reședința fiscală, datorită unei cote unice de impozitare de 10% și a unei sume lunare de 3.000 de lei complet scutite de taxe. Sistemul fiscal românesc, bazat pe impozitare forfetară, poate reduce presiunea fiscală efectivă sub pragul de 5%, un avantaj imposibil de obținut în Italia, unde pensiile sunt taxate pe tranșe progresive mult mai mari.
Cum funcționează scutirea fiscală pentru pensionari
Mecanismul este simplu: pensia unui italian stabilit în România este impozitată doar pentru suma care depășește 3.000 de lei lunar. Sub acest prag, pensionarul nu plătește nici impozit pe venit, nici contribuții sociale, conform datelor publicate de quifinanza.it.
Pentru partea care trece de 3.000 de lei, statul român aplică atât impozitul de 10%, cât și contribuția de asigurări sociale de sănătate (CAS), tot de 10%. Contribuția CAS se deduce însă din baza impozabilă înainte de calculul impozitului final, ceea ce coboară cota reală aplicată surplusului la 19%, nu la 20% cum ar părea la prima vedere.
Un exemplu concret arată impactul real: pentru o pensie brută de 4.000 de lei, reținerile totale ajung la doar 190 de lei. Pensionarul încasează astfel 3.810 lei net, ceea ce înseamnă o presiune fiscală efectivă de numai 4,75% din suma brută inițială.
Cine poate beneficia și cine este exclus din schemă
Convenția de evitare a dublei impuneri semnată între România și Italia stabilește clar cine are acces la acest regim fiscal avantajos. Pensionarii care au lucrat în sectorul privat italian pot fi impozitați exclusiv în România, imediat ce își transferă oficial reședința fiscală. INPS, instituția italiană responsabilă cu pensiile, le va plăti suma brută, fără nicio reținere la sursă.
Situația este diferită pentru foștii angajați din sectorul public italian — profesori, medici sau alți bugetari. Aceștia rămân impozitați la sursă în Italia, chiar dacă se mută în România, cu o singură excepție: cazul în care dețin și cetățenia română.
Pașii birocratici pentru a obține avantajul fiscal
Procedura presupune câțiva pași obligatorii, verificați de autoritățile din ambele țări. Pensionarul trebuie să locuiască efectiv în România cel puțin 183 de zile pe an, fără ca acestea să fie neapărat consecutive.
Este necesar și un contract de închiriere sau un act de proprietate înregistrat la ANAF, dovadă a rezidenței. În paralel, înscrierea la Registrul italienilor rezidenți în străinătate (AIRE) trebuie făcută în maximum 90 de zile de la data mutării. Ultimul pas obligatoriu este depunerea formularului EP-I la INPS, prin care se solicită oficial aplicarea regimului fiscal românesc.
De ce România câștigă teren în fața Italiei
Dincolo de avantajul fiscal, costul vieții rămâne principalul argument. Un apartament cu un dormitor în centrul unor orașe precum Timișoara, Brașov sau Sibiu costă între 300 și 450 de euro pe lună. Excepțiile notabile sunt centrul Bucureștiului și zonele scumpe din Cluj-Napoca, unde prețurile se apropie de nivelul occidental.
O cină pentru două persoane la un restaurant de nivel mediu depășește rar 35-40 de euro, mult sub tarifele din marile orașe italiene. Pentru un pensionar cu o pensie netă de 1.500 de euro, scutită de impozit în limita pragului legal, diferența de trai față de Italia devine semnificativă.
Rămâne de văzut dacă autoritățile italiene vor reacționa la acest val de relocări fiscale, având în vedere impactul asupra bugetului INPS. Pentru moment, România continuă să fie o soluție legală și avantajoasă pentru pensionarii din sectorul privat care vor un trai mai bun cu aceeași pensie.
