Ministrul Educației vrea meditațiile fiscalizate

Meditațiile ar trebui fiscalizate. A spus-o duminică ministrul Educației, Sorin Costreie, într-un interviu televizat. Iar poziția lui vine la pachet cu o recunoaștere incomodă pentru sistemul pe care îl conduce: faptul că părinții români plătesc masiv pregătire suplimentară în particular arată, în opinia sa, că școala publică nu își face treaba.

„Trebuie fiscalizat, dar arată că și școala românească are o mare problemă", a punctat ministrul. Logica e simplă și dură: dacă școala ar fi ce ar trebui să fie, meditațiile n-ar mai avea rost. Un fenomen de asemenea amploare, susține Costreie, nu e un accident. E un simptom.

Soluția invocată nu se oprește la fisc. Ministrul a insistat pe nevoia unei educații personalizate, adaptate ritmului fiecărui elev, adică exact lucrul pentru care familiile scot acum bani din buzunar după ore. În relatările din presă nu apar însă nici termene, nici un mecanism concret prin care s-ar face fiscalizarea, nici vreo estimare a sumelor care circulă azi pe piața neagră a pregătirii suplimentare.

De ani buni meditația e o economie paralelă a educației românești: plătită cash, nedeclarată, concentrată în anii de examen. Un ministru care o aduce în discuție atinge simultan doi nervi, al profesorilor care își completează astfel salariile și al părinților care plătesc deja de două ori pentru aceeași materie.

Poziția redacției: anunțul rămâne deocamdată o intenție exprimată la televizor, fără proiect, calendar sau cifre. Dacă intenția se transformă în măsură, primii care plătesc sunt profesorii care meditează la negru. Iar partea pe care părinții ar trebui să o urmărească e a doua jumătate a promisiunii, educația personalizată în școală. Fără ea, fiscalizarea doar scumpește meditațiile.