Japonia vrea armată cu inteligență artificială americană, dar se teme de spionaj
Japonia vrea AI american pentru armată, dar se teme că Palantir și Anduril ar accesa date militare clasificate.
Tokyo negociază cu Palantir Technologies și Anduril Industries integrarea unor sisteme de inteligență artificială în comanda armatei japoneze. Riscul: accesul companiilor americane la informații militare clasificate ale Japoniei, exact ceea ce îngrijorează acum Ministerul Apărării de la Tokyo.
Guvernul japonez vrea să încheie strategia de integrare a AI-ului militar înainte de revizuirea celor trei documente fundamentale de securitate națională, programată la finalul acestui an. Miza e mare: oficialii consideră că aceste platforme vor deveni coloana vertebrală a modernizării armatei în următorii cinci ani.
De ce se grăbește Tokyo
Forțele de Autoapărare japoneze (SDF) nu au, în prezent, nicio arhitectură de comandă asistată de inteligență artificială. În timp ce armata americană folosește deja intensiv astfel de sisteme pe câmpul de luptă, japonezii au rămas cu proceduri clasice de comandă și control.
Japonia a înființat anul trecut un Comandament pentru Operațiuni Întrunite, menit să lege mai bine cele trei ramuri ale SDF de trupele americane din Pacific. Numai că decalajul tehnologic dintre cele două armate riscă să complice exact coordonarea pe care noul comandament trebuia s-o simplifice.
Două sisteme americane, două misiuni diferite
Ministerul japonez al Apărării analizează în paralel două platforme. Maven Smart System, produsul Palantir, procesează informații de pe câmpul de luptă, identifică automat ținte și oferă recomandări tactice — a fost folosit recent în războiul dintre Statele Unite, Israel și Iran. Lattice AI, dezvoltat de Anduril, ar putea fi integrat pentru coordonarea dronelor.
Planul japonez prevede sisteme diferite în funcție de misiune: contraatac, apărare antirachetă, operațiuni cu drone. Nu un singur AI care face totul, ci mai multe instrumente specializate, fiecare pentru scenariul lui.
Compromisul: o arhitectură pe jumătate americană, pe jumătate japoneză
Problema e simplă și dureroasă pentru Tokyo: ca sistemele americane să funcționeze bine, trebuie să aibă acces la date militare sensibile ale Japoniei. Iar asta a stârnit temeri legate de protecția informațiilor și de dependența strategică de companii private străine.
Ca să evite scenariul în care Washingtonul controlează, practic, creierul digital al armatei japoneze, Tokyo se orientează spre o soluție hibridă. Centre de date pe teritoriul național, combinate cu un sistem de comandă dezvoltat local, ar păstra o parte din controlul strategic în mâinile japoneze, chiar dacă tehnologia de bază vine din Silicon Valley.
Decizia finală va depinde de cum evoluează negocierile cu Palantir și Anduril în lunile următoare, dar și de presiunea Washingtonului pentru interoperabilitate militară completă în Pacific.
