Intransigența lui Hopa-Mitică

De 5 zile până la discursul de azi, dl Grindeanu a fost invizibil. A stat cuminte, în spatele cortinei, să nu se spună că e guvernul și spectacolul lui. S-a disociat ca imagine de formula noului executiv, a lăsat loc să se vadă Guvernul lui Luca Niculescu. Să nu îi treacă prin minte cuiva că cei 11 miniștri ai PSD formează cumva Guvernul lui Grindeanu.

A avut momentele sale de glorie și grimase în perioada de desemnare a premierului, a trasat linii directoare, s-a asigurat că toate solicitările partidului sunt prinse în programul de guvernare.

Care solicitări? Cele pe care le-a avut și premierul Bolojan, dar PSD a făcut anti-joc, blocând orice a putut: rectificarea bugetară in primul rând, necesară pentru a asigura banii din sănătate; indexarea pensiilor - care era deja în calcul pentru anul viitor; reforma administrativă - față de care primarii PSD au plâns și s-au jelit și au manipulat organigramele ca să păstreze finii angajați; situația fondurilor din PNRR - din care s-au pierdut 770 de milioane de euro tocmai pe refuzul PSD de a vota legea salarizării, care ar fi prevenit și criza banilor pentru magistrați.

Dl Grindeanu a insistat până ne-au țiuit urechile că PSD este parte a soluției - pentru criza pe care nu spune că el însuși a generat-o și întreținut-o vreme de jumătate de an. Și ne-a repetat că România nu mai are timp și nu își mai poate permite această criză - în mai a fost momentul potrivit, PSD ne-a oferit oportunitatea, dar gata, ne-am bucurat destul de acest lux.

Nu ca Bolojan și PNL-USR, pe care i-a acuzat când că nu cedează guvernarea (cui??? că au spart geamul și au fugit), când că nu își asumă guvernarea (cu același PSD care a răsturnat-o), când că au lăsat în urmă “un eșec”.

La fel insistase dl Grindeanu și în aprilie, că programul de guvernare (comun!!) era bun, dar Bolojan era rău, ca acum o săptămână să spună taman invers.

După cum a făcut echipă cu USR, iar acum îl transformă deschis și la limita limbajului civilizat în inamicul numărul unu - pentru că atunci când pozezi în erou salvator, mai important decât ce salvezi și cum, e să desemnezi clar un dușman împotriva căruia lupți.

Dar astea sunt detalii și răsuceli despre care PSD și dl Grindeanu cred sau speră că nu ni le mai amintim. Deși, de fapt, nu le pasă - au ajuns la guvernare fără a-și asuma responsabilitatea unui guvern PSD, cu dl Niculescu imagine de afiș.

La audieri, toți ministeriabilii PSD s-au arătat intransigenți - vor evalua exigent mai întâi ce a făcut PNL și mai ales USR cu proiectele, banii, vor clama greaua moștenire…și apoi vor veni cu soluții potrivite.

Vorbesc despre români și România - dacă nu i-am mai fi văzut pe Neacșu, Oprea, Marinescu, Zamfir, Rogobete et comp, am fi putut crede.

Și de fapt știm ce se va întâmpla: PSD se va strădui să capitalizeze politic toate rectificările și indexările, pomenile de sărbători, PSD va da din nou vouchere, prime și va promite majorări pentru sindicate. După ce au criticat risipa și stipendiile - nu pe ale lor, desigur.

Pentru că știu că nu au decât 6 luni la dispoziție să recupereze bani în portofele și electorat la găleată. Pentru că bugetul încă nu și-a revenit după prăduiala din vremea lui Ciolacu, iar angajamentele financiare ale României nu pot fi amânate la nesfârșit. Vor trebui să livreze reforme, reducerea deficitului și creștere economică - ceea ce nicio guvernare PSD nu a reușit real vreodată.

Nu vor reuși decât să cumpere o liniște temporară. Pe care acum, cu promisiunea unui nou scurt festin, o contemplă cu intransigența unui Hopa-Mitică.