Delfinii care pescuiesc cu bureți în bot au ADN-ul modificat de acest obicei
Delfinii din Shark Bay care pescuiesc cu burete în bot au diferențe genetice subtile față de cei care nu folosesc această tehnică.
O populație de delfini din Shark Bay, Australia, a intrat în atenția cercetătorilor pentru un obicei ciudat de vânătoare: își învelesc botul într-un burete marin înainte de a scormoni nisipul de pe fundul apei, în căutarea peștilor ascunși. Iar acest gest, transmis din generație în generație, le lasă o urmă vizibilă chiar în felul în care le funcționează genele.
Descoperirea vine dintr-un studiu recent care a analizat probe de piele de la 96 de delfini, urmăriți timp de peste două decenii. Dintre ei, 23 practicau tehnica bureților, iar 73 nu. Rezultatul: cei din prima categorie au diferențe subtile la nivelul epigenomului, mecanismul biologic care controlează activarea și dezactivarea genelor, fără să schimbe efectiv structura ADN-ului.
Cum a apărut și s-a păstrat tradiția buretelui
Cercetătorii cunosc acest comportament de peste 25 de ani. Buretele îi protejează botul delfinului de particulele abrazive de pe fundul mării și îi permite să exploreze zone mai adânci și suprafețe mai largi în căutarea hranei.
Spre deosebire de „shelling”, o altă tehnică observată tot în Shark Bay, în care delfinii folosesc scoici pentru a prinde pești și pe care o învață unii de la alții în cadrul grupului, folosirea bureților se transmite strict de la mamă la pui. E o abilitate dificilă de deprins, pentru că buretele interferează cu ecolocația animalului. Cu toate acestea, avantajele practice au fost suficiente ca tradiția să reziste generații întregi.
Ce au găsit cercetătorii în ADN
Echipa a examinat aproape 30.000 de locuri din genomul delfinilor unde poate apărea metilarea ADN-ului, unul dintre cele mai importante procese epigenetice. Metilarea funcționează ca un fel de întrerupător: crește sau reduce activitatea unor gene, fără să modifice informația genetică propriu-zisă. Se schimbă în funcție de vârstă, alimentație, stres sau condiții de mediu, potrivit ScienceAlert.
Cu ajutorul unui model de învățare automată, cercetătorii au testat dacă tiparele de metilare pot distinge delfinii care folosesc bureți de ceilalți. Modelul a funcționat, dar cu precizie moderată. Nu a existat o singură mutație-cheie care să explice diferența, ci un ansamblu de 21 de situri de metilare distribuite în mai multe regiuni ale genomului.
Ce nu se știe încă
Întrebarea rămasă deschisă: obiceiul de a folosi bureți produce aceste modificări epigenetice sau, dimpotrivă, unii delfini au deja o predispoziție biologică care îi face mai înclinați să adopte acest comportament? Ar putea fi și o combinație a celor două, spun autorii studiului.
Cercetarea are o limită clară — probele au fost prelevate exclusiv din piele, singurul țesut care poate fi recoltat în siguranță de la delfinii sălbatici. Nu se știe deci dacă modificări similare apar și în creier sau în alte organe care controlează comportamentul.
Dacă rezultatele se confirmă prin studii viitoare, ele ar putea schimba felul în care înțelegem transmiterea tradițiilor în lumea animală. Nu doar prin învățare și evoluție genetică lentă, ci și prin modificări epigenetice, un mecanism mult mai rapid prin care cultura unui grup se imprimă direct în biologia indivizilor.
