Băsescu: „Salariul va fi zero”. Ce declanșează junk-ul în buzunarul bugetarilor

Fostul președinte avertizează: fără o lege a salarizării sub 12 miliarde, România intră în junk. Cifrele care explică riscul real.
Un fost președinte spune, la televizor, că peste câteva luni statul român ar putea rămâne fără bani de lefuri. Traian Băsescu a pus cifra pe masă: dacă Legea salarizării nu se încadrează în cele 12 miliarde de lei stabilite ca parametru cu instituțiile europene, „România are toate șansele să fie calificată drept junk”. Miza nu e o literă schimbată într-un tabel de la Bruxelles. E salariul din septembrie al celor peste un milion de angajați plătiți din bani publici.
Trecerea în categoria „junk” înseamnă pierderea recomandării pentru investiții, împrumuturi mai scumpe pentru stat și, indirect, costuri mai mari în toată economia. Adică rate mai mari, credite mai scumpe, prețuri împinse în sus. Nu doar pentru bugetari.
Cât de aproape e România, de fapt, de prăpastie
Avertismentul nu vine în gol. Fitch a confirmat pe 31 iulie 2026 ratingul „BBB-” cu perspectivă negativă, ultima treaptă recomandată investitorilor, iar o săptămână mai târziu, pe 7 august, Moody's a menținut calificativul la „Baa3”, tot ultimul nivel din zona „investment grade”. Toate cele trei mari agenții — S&P, Moody's și Fitch — au perspectivă negativă asupra României, potrivit datelor oficiale. Traducere pe românește: mai jos nu mai există treaptă. Următoarea mișcare, dacă vine, e în junk.
Și aici e conexiunea pe care puțini o fac. Fitch a explicat retrogradarea perspectivei prin deteriorarea continuă a finanțelor publice, deficite mari și creșterea rapidă a raportului datorie/PIB. Legea salarizării atacă exact acest punct.
Cum a crescut factura de la 8 la 12 miliarde
Cifra pe care o invocă fostul președinte nu a fost dintotdeauna acolo. Potrivit unei analize a lui Adrian Negrescu, plafonul de cheltuieli suplimentare acceptat pentru reforma salarizării a urcat de la circa 8 miliarde de lei la 12,1 miliarde, cu 4 miliarde mai mult, fără un răspuns public la întrebarea de unde vin banii în condițiile unei ținte de deficit foarte clare. România și-a asumat pentru 2026 o țintă de deficit de 6,2% din PIB, după ce 2025 s-a încheiat la 7,65%, potrivit datelor oficiale.
Între timp proiectul s-a rescris de trei ori. În varianta din august valoarea de referință a scăzut de la 4.100 la 4.000 de lei, iar impactul bugetar a coborât la 11,08 miliarde de lei față de 12,1 miliarde anterior, conform relatărilor apărute public. Un miliard tăiat pe repede-înainte.
Sporurile, bomba din subsolul legii
Băsescu insistă că adevărata problemă e alta. „Sporurile trebuie să aibă o lege separată. Nimeni nu dă dreptul sindicatelor și politicienilor să dea sporuri celor de la stat, pentru că le e greu, și celor de la privat, nu”, a explicat el la Digi24. Sindicatele vor ca venitul din salariu plus sporuri să se regăsească drept salariu de bază în noua lege — exact mecanismul care umflă baza de calcul pe termen lung. Fostul șef al statului îi numește pe decidenți „neputincioși și lași”, conform relatărilor apărute public.
De partea cealaltă, Guvernul a frânat deja creșterile salariale la stat, invocând tocmai riscul de rating. Cercul se închide urât: sindicatele cer, Executivul refuză, iar agențiile privesc.
Cifrele-cheie
- 12,1 miliarde de lei — plafonul negociat pentru reforma salarizării, în creștere de la circa 8 miliarde
- 11,08 miliarde de lei — impactul variantei din august, după tăierea valorii de referință la 4.000 de lei
- 6,2% din PIB — ținta de deficit asumată pentru 2026, după 7,65% în 2025
- BBB- și Baa3 — ultima treaptă investițională, cu perspectivă negativă la toate cele trei agenții
Ce înseamnă pentru tine
Dacă ești bugetar, nu grila din anexă contează cel mai mult, ci dacă legea rămâne sub plafonul convenit cu Bruxelles-ul. O depășire nu îți aduce bani în plus, ci riscul ca statul să se împrumute mai scump și să taie tocmai de la fondul de salarii. Dacă ai credit în lei sau plănuiești unul, urmărește următoarele decizii de rating: retrogradarea în junk scumpește finanțarea statului și, în cascadă, dobânzile din piață. Iar dacă ești în privat, plata se face din același portofel — al tău, prin taxe și prețuri.


Comentariile apar după verificarea redacției. Cerem doar un nume afișat, fără email. Prin trimitere accepți regulile comentariilor.