ADN de variolă ovină, găsit ascuns în pergamente medievale

Cercetătorii au descoperit urme genetice ale unui virus care ucidea oile acum sute de ani, ascunse chiar în paginile unor manuscrise medievale. Materialul de scris folosit atunci nu era hârtia, ci pergamentul, obținut din piele tăbăcită de animal, iar acest detaliu s-a dovedit esențial pentru descoperire.

Echipa de cercetare a analizat pergamente vechi și a găsit fragmente de ADN viral rămase blocate în structura pielii încă din momentul prelucrării ei. Practic, fiecare document a funcționat ca o capsulă biologică, păstrând informații despre sănătatea turmelor din care proveneau animalele.

O bibliotecă genetică neașteptată

Până acum, reconstituirea istoriei bolilor animale se baza aproape exclusiv pe oase sau țesuturi vechi descoperite în situri arheologice. Pergamentele schimbă regulile jocului, pentru că există în număr mare, sunt datate cu precizie și s-au păstrat de multe ori în condiții foarte bune, în biblioteci și arhive.

Virusul identificat afecta oile și putea decima turme întregi, cu efecte economice grave pentru comunitățile care depindeau de creșterea animalelor. Urmele lui genetice, îngropate timp de secole în piesele de piele folosite pentru scris, au rezistat suficient cât să poată fi extrase și analizate cu tehnologiile actuale.

De ce contează pentru știința de azi

Descoperirea deschide o direcție de cercetare puțin explorată până acum: manuscrisele vechi ca resursă pentru studiul evoluției virușilor. Fiecare bibliotecă europeană cu colecții medievale ar putea ascunde, fără să știe, mostre biologice relevante pentru înțelegerea modului în care bolile animale au evoluat de-a lungul secolelor.

Specialiștii urmăresc acum să extindă analizele la alte colecții de pergamente, ca să vadă dacă și alte boli și-au lăsat semnătura genetică în paginile scrise cu sute de ani în urmă.