Academia lui Victor Hănescu, un deceniu de rezultate în tenis

Zece ani de muncă la firul ierbii au scos deja roade concrete pentru Academia Victor Hănescu. Aproximativ 15 sportivi primesc burse și sprijin financiar prin acest proiect, mai mulți dintre ei au deja puncte ATP, iar unul reprezintă România în Cupa Davis.

Cel mai proaspăt succes poartă semnătura lui Cezar Crețu, care a cucerit primul titlu ATP Challenger la simplu din carieră. Pentru o academie privată de tenis, e genul de rezultat care confirmă un drum ales cu un deceniu în urmă.

Un proiect gândit pe termen lung

Victor Hănescu, fost jucător de top 30 mondial, a pus bazele academiei tocmai pentru că știa din propria experiență cât de greu e drumul spre performanță în tenis.

„În tenisul de performanță, rezultatele se construiesc în ani”, e ideea din jurul căreia s-a structurat tot proiectul. Iar cifrele din prezent par să-i dea dreptate: un deceniu de investiție constantă în tineri jucători a produs un lot de sportivi cu puncte ATP și cel puțin un nume prezent la echipa națională.

Ce înseamnă titlul lui Cezar Crețu

Un Challenger ATP câștigat la simplu nu e o performanță oarecare. E treapta de dinaintea circuitului mare, locul unde jucătorii își câștigă dreptul de a visa la turnee ATP 250 sau chiar mai sus.

Pentru Cezar Crețu, trofeul vine ca o confirmare a muncii depuse în cadrul academiei și ca un semnal pentru ceilalți tineri din program: se poate. Pentru Victor Hănescu, e dovada că investiția de zece ani în infrastructură, antrenori și burse începe să se transforme sistematic în rezultate la nivel profesionist.

Ce urmează pentru academie

Cu aproape 15 sportivi susținuți în prezent și un jucător deja integrat în echipa de Cupa Davis, academia pare să fi trecut de faza de experiment. Următorul pas firesc ar fi ca tot mai mulți dintre acești tineri să bifeze intrări în circuitul ATP și WTA, nu doar la nivel de Challenger.

Rămâne de urmărit dacă succesul lui Cezar Crețu va fi urmat rapid și de alte nume din program, într-un sport românesc unde performanța de vârf s-a construit de multe ori individual, nu prin academii cu tradiție.