Abrudean, la masă cu omul Germaniei pentru Est. Ce vede jurnalistul Silviu Mănăstire în poza de la Haferland

Duminică, la Criț, într-un șopron de biserică fortificată transformat pentru o zi în sală de protocol, președintele Senatului Mircea Abrudean a pozat alături de un bărbat cu ochelari și cravată bleu, aproape anonim pentru presa românească. Poza asta a devenit, în câteva ore, punctul de pornire al unei interpretări dure semnate de jurnalistul Silviu Mănăstire, care a citit întâlnirea ca pe un semnal de subordonare geopolitică.

Mănăstire scrie că Abrudean „s-a prezentat regulamentar” la întâlnire, ca și cum ar fi vorba de o subordonare de facto, și că, dat fiind rangul său de al doilea om în statul român, ar fi trebuit să obțină un aviz de la președinție. E o opinie, nu o normă constituțională scrisă undeva — dar întrebarea protocolară pe care o pune Mănăstire, despre cine ar trebui informat înainte de o întâlnire cu un oficial de rang înalt al altui stat, e legitimă și merită discutată, nu ignorată.

Tonul lui Mănăstire despre relația lui Abrudean cu premierul interimar Ilie Bolojan, este unul fără menajamente, peiorativ cum că președintele Senatului e de multă vreme „un pitpalac în papornita cu jucării a lui Bolojan” — o metaforă jurnalistică cu sens, nu o acuzație factuală, dar care spune limpede cât de puțină autonomie politică îi atribuie autorul lui Abrudean.Cine e, de fapt, omul din dreapta?

Aici merită să certificăm ca reală opinia lui Mănăstire și să verificăm cine e, în realitate, Gunther Krichbaum — pentru că faptele sunt, singure, suficient de interesante. E ministru de stat pentru Europa în Ministerul Federal de Externe german de la 6 mai 2025, numit direct de cancelarul Friedrich Merz. Înainte, a fost 21 de ani deputat CDU de Pforzheim și, între 2007 și 2021, președintele comisiei pentru afaceri europene a Bundestagului — poziția din care orice negociere de extindere europeană spre Balcani și Europa de Est a trecut, la un moment dat, pe biroul lui. La Criț nu a fost turist: alături de el s-au aflat și ambasadoarea Germaniei la București, Angela Ganninger, și secretarul de stat Luca Niculescu, coordonatorul aderării României la OCDE. Aceeași zi a adunat și ambasadorii Israelului și Austriei — Haferland a devenit, în ultimii ani, un fel de mini-forum diplomatic informal, nu doar un festival cultural. Mănăstire numește asta „colonie nord-dunăreană”; realitatea, mai puțin pitorească, e că Germania are interese economice și culturale vechi și declarate în Transilvania, prin comunitatea săsească și prin fonduri europene, și nu s-a ferit niciodată să le arate.Opinia e demonstrată ca realitate în contextul actual.

Gazdele de la Criț — partea care se poate verifica

Festivalul e finanțat de Fundația Michael Schmidt, omul care controlează Automobile Bavaria — cea mai mare rețea de dealeri BMW din Europa Centrală și de Sud-Est. Mănăstire îl descrie drept „omul cu banii din sufrageria lui Iohannis”, iar aici opinia lui se sprijină pe un fapt documentat: în campania electorală din 2014, Klaus Iohannis a locuit într-un apartament pus la dispoziție chiar de Schmidt, potrivit unor investigații publicate în presă. Amfitrionul discursului oficial de la Criț a fost Emil Hurezeanu, fost ministru de Externe și fost ambasador al României la Berlin și Viena. O investigație a DeFapt.ro a arătat că Hurezeanu a fost, la un moment dat, asociat într-o firmă de consultanță chiar cu Schmidt, asociere pe care nu a menționat-o în declarațiile de avere și interese din perioada în care ocupa funcții publice. Nu e o dovadă de conspirație; e o legătură de afaceri nedeclarată, documentată public, pe care cititorul are dreptul să o cunoască atunci când evaluează cine organizează, de fapt, întâlnirile de la Haferland.

Miza reală prin care Mănăstire pune, indirect, degetul pe o rană: cine controlează, de fapt, deciziile de putere din România chiar acum. România are, din iulie 2024, un scaun vacant la conducerea SRI. Nominalizarea îi revine constituțional președintelui Nicușor Dan, care a repetat public că nu consideră graba o prioritate și că negocierea cu partidele e „la fel de grea” ca formarea unui guvern. Sursele politice citate în presă indică, de luni bune, că Mircea Abrudean se bucură de susținerea deschisă a lui Ilie Bolojan pentru acest post — exact tensiunea Cotroceni–Palatul Victoria pe care Mănăstire o vede, cu alte cuvinte, în spatele fotografiei de la Criț.

În paralel, Siegfried Mureșan — europarlamentar, vicepreședinte al Partidului Popular European și negociator-șef al Parlamentului European pentru bugetul UE — a fost propus premier de PNL, USR și UDMR încă din 26 iunie, dar nominalizarea așteaptă și acum o majoritate parlamentară care nu s-a format. Guvernul Bolojan, demis prin moțiune de cenzură pe 5 mai, a trecut deja de 90 de zile de interimat cu puteri limitate — un record post-decembrist. Termenul e 31 august: până atunci, România trebuie să bifeze jaloanele PNRR pentru aproximativ 7 miliarde de euro. Presiunea de la Bruxelles și de la Berlin pentru un guvern funcțional, pro-european, e reală și declarată public — nu are nevoie de insinuări despre servicii secrete pentru a fi îngrijorătoare.

Analiza BestNews

Opinia lui Silviu Mănăstire merită citită pentru instinctul ei politic, nu pentru acuzațiile ei directe. Are dreptate jurnalistul să întrebe de ce al doilea om în statul român stă la masă cu un oficial german de rang înalt fără să existe vreo explicație publică despre coordonare instituțională. Are dreptate să observe că finanțatorii și amfitrionii evenimentelor de la Haferland au legături nedeclarate cu politica românească — Schmidt cu Iohannis, Hurezeanu cu Schmidt. Ce rămâne, scos din stilul polemic al autorului, e un fapt simplu și verificabil: România traversează, simultan, un vid la conducerea SRI de doi ani și jumătate și o criză guvernamentală de peste trei luni, exact în perioada în care influența Berlinului asupra deciziilor românești e mai vizibilă ca niciodată. Asta e suficient de îngrijorător fără ornamente conspiraționiste.